Conceptul de policalificare a aparut din nevoia stringenta a marilor corporatii de a se adapta la mediul organizational. Modificarile rapide din structura business-urilor actuale determina adoptarea de solutii eficiente privitor la specializarea si calificarea resurselor umane.

Pentru a-si atinge obiectivele organizationale multe companii cauta sa ofere policalificare anagajatilor, prin programe bine puse la punct, astfel incat nevoia de competenta sa fie satisfacuta.

Ce inseamna mobilitatea resurselor umane? Termenul acopera atat conceptele de detasare, delegare cat si conceptul de transfer. Primele vizeaza mobilitatea externa ultimul vizeaza mobilitatea interna.

Transferul: companiile productive inteleg mobilitatea interna a resurselor umane ca forma de policalificare. Este vorba despre capacitatea salariatului de a dezvola comptente si specializari suplimentare celor necesare desfasurarii in conditii optime a activitatii de baza. Strategia este aceea de a acoperi lipsa de resurse umane (in cazul unei fluctuatii ridicate, absenteism ridicat) si a evita costurile ca timp si resurse materiale implicat de procesul de recrutare si selectie.

Indiferent de forma de transfer (pe o noua functie, intre zone productive diferite/arii de productie/insule/familii), este obligatoriu respectarea unor pasi: intocmirea formelor de transfer (formular particularizat in functie de companie), stabilirea perioadei de transfer (consultarea necesarul de transfer per fiecare post al companiei si stabilirea perioadei de timp in care salariatul este obligat sa acumuleze noile informatii); stabilirea instructajelor/cursurilor de instruire necesare a fi parcurse in perioada de transfer (instruirea are rol de a dezolva competente specifice noii pozitii); activitate de mentoring (fiecare departament ar trebui sa-si stabileasca “mentorul”, persoana din cadrul departamentului responsabila de policalificarea salariatului); stabilirea obiectivelor de performanta pentru perioada transfer; evaluarea finala;

Un instrument util pentru operatorii productivi este “matricea de calificare”, matrice ce contine pe axa orizontala fazele procesului de productie sub forma de activitati structurate ce trebuie sa si le insuseasca salariatul; performanta obtinuta la fiecare operatie; instructajele urmate de salariat pentru trecerea la urmatorul nivel;

Mobilitatea externa vizeaza concepte precum “delegatia” si “detasarea”. Conform Codului Muncii angajatorul poate delega un salariat maxim 60 de zile calendaristice, termen ce poate fi prelungit numai cu acordul salariatului in cauza. In cazul in care angajatorul introduce in aria productiva un nou produs/o noua operatie/un nou proiect este nevoie de resurse umane specializate.

Mai ales companiile multiniationale folosesc « delegatiile » ca perioade de formare profesionala in cadrul caruia salariatului este instruit cu noi operatii/cunostinte astfel incat sa ofere performanta in cadrul noului proiect. Procesul presupune “migratia” intr-o alta reprezentanta a companiei, pe o perioada clara de timp, in care respectivul proiect este implementat si exista RU speciaizate, capabile sa-i instruiasca si pe ceilalti.