Scenariul de viata in relatiile interpersonale din mediul organizational

“Scenariul de viata” este o notiune apartinand A.T. (analiza tranzactionala).

Analiza tranzactionala s-a dezvoltat ca explicatie vis-a-vis de personalitatea umana, sugerand existenta a trei “roluri” fundamenale pe care individul le joaca in viata obisnuita mai mult sau mai putin constient.

Definim aici rolul de “parinte”, “copil” si cel de “adult”. Cele doua roluri, cel de copil si parinte imbraca forma de “copil liber/activ/rebel” si “copil supus/dependent”, cel de parinte in “parinte normativ” si “parinte suportiv”. Pentru a avea o personalitate sanatoasa si echilibrata, avem nevoie de aceste trei stari ale Eului. Avem nevoie de Adult pentru a rezolva problemele aici si acum si pentru a aborda viata intr-o maniera adaptata si eficace. Pentru a fi in armonie cu societatea, avem nevoie de acel ansamblu de reguli ale Parintelui. Iar in Copilul nostru regasim spontaneitatea, creativitatea si intuitia de care ne bucuram cand eram copii.

Intelegerea comportamentului unei persoane se face prin cele trei “roluri jucate”; intelegerea relatiilor dintre doi indivizi se face prin analiza tranzactiilor realizate. Comunicarea dintre indivizi poate fi inteleasa ca tranzactii succesive, in functie de care comunicarea poate continua, este intrerupta sau are loc la doua nivele psihologic si social.

De ce comunica oamenii? Potrivit analizei tranzactionale exista in fiecare o nevoie de recunoastere a meritelor ca nevoie fundamentala de supravietuire si dezvoltare...in cadrul tranzactiei oamenii au nevoie de stroke-uri (sitmului verbali/comportamentali pozitivi/negativi). Uneori aceasta nevoie de stroke este atat de ridicata incat acceptam de dragul provocarii stimului negativi.

De obicei simulii negativi (stroke-urile) determina din partea unui individ “jocul psihologic manipulativ” definit ca si pattern social disfunctional cu scopul de a obtine recunoasterea celorlalti, patern ce intareste conceptia negativa despre sine.

Plecand de la aceste roluri fiecare individ pe parcursul existentei sale (pe baza evenimentelor de viata si de semnificatia acestora) isi construieste un scenariu de viata – mod de interpretare a propriei vieti care sa il ajute sa se adapteze bazat pe satisfacerea propriilor dorinte– in cadrul caruia este actorul principal.

Scenariul de viata este legat de ceea ce ne dorim de la viata si de la ceilalti, in limitele a ceea ce credem ca este posibil sa obtinem de la viata si de la ceilalti.

La nivel manifest, el presupune anumite personaje, anumite actiuni si anumite replici intre personaje. La nivel latent, exista dorintele, motivatiile inconstiente care fac ca personajele sa se comporte intr-un anumit fel fata de eroul principal, iar evenimentele sa se lege intr-un asa fel incat sa justifice deciziile si comportamentele eroului.

Mediul organizational ofera indivizilor scenarii de viata in cadrul carora acestea isi asuma cel putin trei roluri: salvator, victima sau persecutor.

Personajele din mediul organizational – manageri, colegii de munca - actiunile intreprinse de fiecare determina individul sa-si construiasca scenarii care sa-i permita sa se adapteze sau nu. Prin prisma rolului principal jucat in propriul scenariu de viata noul angajat isi va dezvolta parghii comportamentale conformiste. Involuntar noul angajat va “juca in piesa de teatru organizationala” rolul sau zilnic obisnuit dar care uneori se dovedeste a fi incompatibil cu scenariul organizational.

Mai mult, diversele comunicari interpersonale (tranzactii) ii activeaza angajatului nevoia de recunoastere sociala/personala, care, in functie de celalalt participant la relatie, de raspunsurile comportamentale si verbale ale acestuia (stroke) vor fi “contracarate” prin comportamente adaptative pentru individ.

Chiar si in relatiile conflictuale dintre salariati raspunsurile comportamentale si verbale dintre cei doi parteneri sunt interpretate ca fiind adaptative in plan individual...fiecare este liber sa-si justifice propriile decizii de a se comporta in viata prin prisma acestor comportamente.

Din perspectiva managementului conflictelor aceasta abordare este extrem de valoroasa intrucat ofera o interpretare profunda a motivelor care stau la baza comportamentului anajatilor in mediul organizational, in relatiile de munca, a semnificatiei conflictelor cu sefii/colegii de munca.